ostic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓSTIC, -Ă, ostici, -ce, adj. (Rar) De răsărit, estic. –
Ost +
suf. -ic.ostic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)óstic (
înv.)
adj. m.,
pl. óstici; f. óstică, pl. óstice