ostil - explicat in DEX

ostil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile.

ostil (Dicționar de neologisme, 1986)
OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].

ostil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)

ostil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ostíl, -ă adj. (lat. hostílis, d. hostis, dușman. V. oaspete, oaste). Dușmănesc, dușmănos. Adv. Dușmănește.

ostil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ostíl adj. m., pl. ostíli; f. ostílă, pl. ostíle

ostil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ostil a. dușmănesc.