ostinato (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTINÁTO s. n. (
Muz.) Procedeu care constă în revenirea stăruitoare a unui motiv melodic sau ritmic, însoțit de fiecare dată de alte motive. –
Cuv. it.ostinato (Dicționar de neologisme, 1986)OSTINÁTO adj. invar. (
Muz.; ca indicație de execuție) Care se repetă de mai multe ori; cu tenacitate, tenace. //
s.n. Basso ostinato v.
basso. [< it.
ostinato – încăpățânat].
ostinato (Marele dicționar de neologisme, 2000)OSTINÁTO I.
adj. (muz.) cu tenacitate, perseverent; repetat. II. s. n. motiv melodic sau ritmic repetat în mod stăruitor. ♦ basso ~ = lucrare polifonică în care basul repetă același desen muzical. (< it.
/basso/ ostinato)
ostinato (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ostináto (
it.)
adv.,
s. n.