ostentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSTENTÁȚIE, ostentații, s. f. Punere în valoare în mod provocator a unei însușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. ◊
Loc. adv. Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [
Var.:
ostentațiune s. f.] – Din
fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis.