ostenicĭos - explicat in DEX

ostenicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSTENICIÓS, -OÁSĂ, ostenicioși, -oase, adj. (Înv. și reg.) Obositor, istovitor; anevoios, dificil. – Osteni + suf. -cios.

ostenicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
osteniciós (înv., pop.) (-cios) adj. m., pl. ostenicióși; f. ostenicioásă, pl. ostenicioáse

ostenicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ostenicios a. care ostenește lesne: ostenicioasă treabă CR.

ostenicĭos (Dicționaru limbii românești, 1939)
ostenicĭós, -oásă adj. Ostenitor, care cauzează osteneală: muncă ostenicĭoasă.