ospătà - explicat in DEX

ospăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

ospăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 ospăteáză

ospătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ospătà v. 1. a primi în casă ca oaspete: ospătați pe cei străini; 2. a da să mănânce: l´a ospătat bine; 3. a mânca: ospăta cu lăcomie ISP. [Lat. HOSPITARI].