ospătar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner.
2. (
Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. –
Ospăta +
suf. -ar.