ospăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPĂTÁ, ospătez, vb. I.
Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦
Tranz.,
intranz. și
refl. (
Înv. și
pop.) A mânca;
p. ext. a petrece, a benchetui. – Din
lat. hospitare.ospăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ospătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ospăteázăospătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ospătà v.
1. a primi în casă ca oaspete:
ospătați pe cei străini; 2. a da să mănânce:
l´a ospătat bine; 3. a mânca:
ospăta cu lăcomie ISP. [Lat. HOSPITARI].