ospăț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPẮȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelșugată. [
Pl. și:
ospățuri] –
Lat. hospitium.