ospăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OSPĂTÁ, ospătez, vb. I.
Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦
Tranz.,
intranz. și
refl. (
Înv. și
pop.) A mânca;
p. ext. a petrece, a benchetui. – Din
lat. hospitare.