orășenesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORĂȘENÉSC, -EÁSCĂ, orășenești, adj. Care aparține orașului, privitor la oraș, ca la oraș; urban, citadin. –
Orășean +
suf. -esc.orășenesc (Dicționaru limbii românești, 1939)orășenésc, -eáscă adj. De oraș, urban:
port orășenesc.orășenesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orășenésc adj. m.,
f. orășeneáscă; pl. m. și
f. orășenéștiorășenesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orășenesc a. de oraș, urban:
port orășenesc.