or - explicat in DEX

or (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OR¹ conj. Dar, însă. ♦ Deci, așadar. – Din fr. or.

or (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OR² conj., adv. v. ori.

or (Dicționar de neologisme, 1986)
OR¹- v. oro¹-.

or (Dicționar de neologisme, 1986)
OR²- v. oro²-.

or (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OR¹ conj. dar, însă. ◊ deci, așadar. (< fr. or)

or (Marele dicționar de neologisme, 2000)
-ÓR², -éză, -íță, /-ér, -éză, -íță elem. „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. v. -ar². (< fr. -eur, -euse)

or (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OR³(O)- elem. „gură”. (< fr. or/o/-, cf. lat. os, oris)

or (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ORŪMῙYÉH (DARYᾹCHEHYE REZᾹ’ῙEH, URUMIYAH, URMIA) 1. Lac sărat navigabil în NV Iranului, în E pod. Armeniei, la V de Tābriz, la 1.275 m alt.; 4,7 mii km²; 145 km lungime; ad. max.: 15 m. Salinitate 230‰. Ins. Shāhῑ în partea central nordică. Port pr.: Sharaf-khāneh (în partea de NE). 2. Oraș în NV Iranului, pe malul lacului omonim; 300,7 mii loc. (1986). Nod rutier. Piață agricolă (fructe, tutun, orez, bumbac). Covoare. Ceramică. S-a mai numit Urmia (până în 1926) și Rezā’ῑyeh (1926-1980).

or (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) or, prescurtare îld. vor: or fi, vor fi.

or (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *or adv. (fr. or, d. lat. ad horam, pînă la ora [prezentă], ca pv. aora și sp. ahora, acum, la fel cu ngr. tóra, acuma, d. óra, oră). Barb. îld. decĭ, dar, ĭar, și. De ex.: 1. or quant à mon ancêtre (Ronsard), ĭar cît despre strămoșu meŭ. 2. Acest cuvînt se raportă [!] la ceĭ ce eraŭ acolo: ĭar (decĭ, dar, și, fr. or) eŭ, nefiind acolo, n´am de ce să mă supăr. 3. Lupu îl acuza pe mel [!] că l-a insultat anu trecut: ĭar saŭ dar (fr. or) anu trecut el nicĭ nu era născut.