orășel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORĂȘÉL, orășele, s. n. Diminutiv al lui
oraș; oraș mic. –
Oraș +
suf. -el.orășel (Dicționaru limbii românești, 1939)orășél n., pl.
e (d.
oraș). Oraș mic.
orășel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orășél s. n.,
pl. orășéleorășel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orășel m. oraș mic, comună urbană.