orășeancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORĂȘEÁNCĂ, orășence, s. f. Locuitoare a unui oraș; orășeană. –
Orășean +
suf. -că.orășeancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orășeáncă s. f.,
g.-d. art. orășéncei; pl. orășénce