orândaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÂNDÁȘ, orândași, s. m. (
Reg.)
1. Arendaș.
2. Cârciumar. –
Orândă2 +
suf. -aș.orândaș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)orândáș, -i, s.m. – Gospodarul care își pune la dispoziție casa pentru petrecerea de Crăciun a fetelor și a feciorilor (D. Pop 1978; Codru). – Din orândă
2 „cârciumă„.
orândaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orândáș (
reg.)
s. m.,
pl. orândáși