ortoză - explicat in DEX

ortoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose.

ortoză (Dicționar de neologisme, 1986)
ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose].

ortoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORTÓZĂ s. f. feldspat potasic, incolor sau uneori alb, gălbui-roșietic ori verzui, frecvent în granit și gnais; ortoclaz. (< fr. orthose)

ortoză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ortóză f., pl. e (vgr. órthosis, rîdicare [!] drept în sus, din cauza moduluĭ de cristalizare al ortozeĭ) și ortocláză f., pl. e (vgr. orthós, drept, și klásis, frîngere, spargere). Min. Un feldspat potasic, silicat de aluminiŭ și potasiŭ (K₂ Al₂ Si₁₆ O₁₆) cristalizat în unghĭ drept.

ortoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ortóză s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze