ortotonus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din
fr. orthotonos.ortotonus (Dicționar de neologisme, 1986)ORTOTÓNUS s.n. (
Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr.
orthotonos, cf. gr.
orthos – drept,
tonos – tensiune].
ortotonus (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORTOTÓNUS s. n. varietate de tetanos caracterizată prin contracția musculaturii corpului, a trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. (< fr.
orthotonos)