ortotropic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORTOTRÓPIC, -Ă, ortotropici, -ce, adj. (
Fiz.; despre corpuri) A cărui strălucire este aceeași, oricare ar fi direcțiile de iluminare și de observație. – Din
fr. orthotropique.ortotropic (Dicționar de neologisme, 1986)ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (
Despre corpuri) A cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. [< fr.
orthotropique, cf. gr.
orthos – drept,
trope – răsucire].
ortotropic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (despre corpuri) a cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. (< fr.
orthotropique)
ortotropic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORTOTRÓPIC, -Ă (‹
fr. {i}; {s}
orto- +
gr. trope „răsucire”)
adj. 1. (
FIZ.; despre corpuri) Care are aceeași strălucire, indiferent de direcțiile de iluminare și de observație.
2. (MECANICĂ; despre materiale) Care are proprietăți elastice, precum lemnul și rezistențe diferite în două sau mai multe direcții, perpendiculare una pe lata.
ortotropic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ortotrópic (-to-tro-) adj. m.,
pl. ortotrópici; f. ortotrópică, pl. ortotrópice