orzar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORZÁR, (
1)
orzare, s. n., (
2)
orzari, s. m. 1. S. n. Orzărie (
2).
2. S. m. Negustor de orz. –
Orz +
suf. -ar.orzar (Dicționaru limbii românești, 1939)orzár m. (d.
orz). Negustor de orz. S. n., pl.
e. Hambar de orz.
orzar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orzár1 (persoană) (
înv.)
s. m.,
pl. orzáriorzar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orzár2 (hambar) (rar)
s. n.,
pl. orzáreorzar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orzar m. negustor de orz. [Lat. HORDEARIUS]. ║ n. hambar pentru orz.