orz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORZ, (
1)
s. m., (
2, 3)
orzuri, (
3)
oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale
(Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦
P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊
Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască.
2. S. n. pl. Specii de orz (
1).
3. S. n. Semănătură, lan de orz (
1). –
Lat. hordeum.orz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)orz s. m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. –
Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Pușcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180);
cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov.,
cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. –
Der. orzar, s. m. (negustor de grîne);
orzărie, s. f. (lan de orz);
orzișor, s. m. (arpacaș);
orzoaică, s. f. (varietate de orz);
orzăreț (
var. urzăreț),
adj. (varietate de pere).
orz (Dicționaru limbii românești, 1939)orz n., pl.
urĭ și
oarze (lat.
hórdeum, it.
orzo, pv.
ordi, fr. vpg.
orge). O plantă graminee (
hórdeum vulgáre). Grăunțele acesteĭ plante:
dă orz caluluĭ! A strica orzu pe gîște. V.
gîscă. – La popoarele nordice, orzu ține locu grîuluĭ și servește la făcut pîne [!]. Maĭ spre sud, el servește și ca nutreț cailor.
Arpacașu e orz decorticat, ĭar
grisa e orz sfărămat [!]. Tot din orz se prepară și
malțu, care servește la făcut bere.
orz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORZ (
lat. hordeum)
s. m.,
s. n. 1. S. m. Gen de plante anuale și perene din familia poaceelor, cu rădăcini fasciculate și tulpini înalte de 80-130 cm, frunze liniare, mai late ca ale grâului, cu limbul ondulat și cu spic lung, format din 4-6 rânduri de boabe. Se cultivă ca furaj, având o valoare nutritivă ridicată; constituie materia primă în industria berii și a spirtului. Se folsește și în alimentație, ca surogat de cafea, arpacaș etc. Din cele
c. 30 de specii, cele mai cultivate sunt
o. comun (
Hordeum vulgare) și
orzoaica. Este una dintre cele mai vechi plante agricole, cunoscută din comuna primitivă. Se cultivă în Europa, Asia, America, Africa, cea mai mare producătoare fiind Rusia (14,1
mil. t., 2000). ♦ Boabele plantei descrise mai sus.
2. S. n. (La
pl.) Specii de orz (
1).
3. S. n. Semănătură, lan de orz (
1).
orz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orz1 (plantă)
s. m.orz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orz2 (bob/lan de orz)
s. n., (sorturi)
pl. órzuri, (lanuri)
oárzeorz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orz n. gen de cereale din fam. gramineelor
(Hordeum): din făina de orz popoarele nordice fac pâine (mai puțin nutritivă ca cea de grâu), iar grăunțele-i servă de nutreț animalelor și la fabricarea berei. [Lat. HORDEUM].