ortotest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORTOTÉST, ortoteste, s. n. Instrument de măsură mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. –
Orto- +
test.ortotest (Dicționar de neologisme, 1986)ORTOTÉST s.n. (
Tehn.) Instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. [< germ.
Orthotest].
ortotest (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORTOTÉST s. n. instrument pentru măsurarea dimensiunilor pieselor fabricate în serie. (< germ.
Orthotest)
ortotest (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORTOTÉST (‹
orto- +
test)
s. n. Instrument mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. Valoarea unei diviziuni pe scara gradată a instrumentului este de 0,0001 mm.
ortotest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ortotést s. n.,
pl. ortotéste