ortostatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORTOSTÁTIC, -Ă, ortostatici, -ce, adj. (
Med.) (Care se produce numai) în poziție verticală. – Din
fr. orthostatique.ortostatic (Dicționar de neologisme, 1986)ORTOSTÁTIC, -Ă adj. (
Med.; despre unele fenomene; op.
clinostatic) Care se produce numai în poziție verticală. [< fr.
orthostatique, cf. gr.
orthos – drept,
statikos – care stă].
ortostatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORTOSTÁTIC, -Ă adj. stând în picioare; (med.; despre unele fenomene) care se produce numai în poziție verticală. (< fr.
orthostatique)
ortostatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ortostátic (-tos-ta-/-to-sta-) adj. m.,
pl. ortostátici; f. ortostátică, pl. ortostátice