original (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIGINÁL, -Ă, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice și literare, fotografii etc.; adesea substantivat,
n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau multiplicări; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă. ◊
Loc. adj. și adv. În original = în forma primară, necopiat; în limba în care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reală, de necontestat.
2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat după altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artiști, scriitori, oameni de știință) Care creează ceva nou, personal, fără a folosi un model făcut de altul. ♦ (Substantivat,
n.) Ființă sau obiect care servește ca model pentru o operă de artă.
3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobișnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din
lat. originalis, fr. original.original (Dicționar de neologisme, 1986)ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (
Despre acte, opere literare și artistice; adesea
s.) Care nu este făcut după nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv; autentic. ♦
În original = în formă primară; necopiat; netradus.
2. (
Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou. ♦ (
Despre creatori de artă, de poezie etc.) Care scrie, compune, creează ceva cu totul nou, personal.
3. (adesea
s.) Neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat.
originalis, fr.
original].
original (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORIGINÁL, -Ă adj. 1. (despre acte, opere literare și artistice; și s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oară într-o anumită formă; primitiv, autentic. ♦ în ~ = în formă primară, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima dată de cineva, care aparține în întregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artiști, scriitori etc.) care creează ceva cu totul nou, personal. 3. (și s. m. f.) ieșit din comun, neobișnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr.
original, lat.
originalis)
original (Dicționaru limbii românești, 1939)*originál, -ă adj. (lat.
originalis). De la origine, primitiv:
izvoarele originale ale istoriiĭ. Care n´a fost imitat după altu, ci e scos din propria ta minte:
cugetare originală, tabloŭ original. Care scrie, care compune cum n´aŭ maĭ scris (n´aŭ maĭ compus) alțiĭ pînă atuncĭ:
scriitor, pictor original. Singular, straniŭ, excentric, bizar, cĭudat, ca la neoamenĭ:
caracter original. Păcatu original (saŭ
originar, păcatu de care, după credința creștinească, s´aŭ făcut vinovațĭ toțĭ oameniĭ pin [!] persoana luĭ Adam. S. m. și f. Persoană excentrică. S. n., pl.
e și
urĭ. Manuscript, text, carte după care s´a făcut o copie saŭ o traducere:
originalu uneĭ poeziĭ, unuĭ tratat. Operă de artă după care s´a făcut o imitațiune saŭ persoană al căreĭ portret s´a făcut:
portret care nu seamănă cu originalu (V.
izvod). Adv. Chear [!] de la origine:
contract original vițiat. În original, în textu original, în opera de artă originală:
am citit Iliada în original, am văzut acest tabloŭ în original la Luvru.original (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)originál1 (inedit)
adj. m.,
pl. origináli; f. originálă, pl. origináleoriginal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)originál2 s. n.,
pl. origináleoriginal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)original a.
1. care are un caracter de origină, primitiv:
izvoarele originale ale istoriei; 2. care provine dela origină:
păcatul original; 3. particular cuiva, marcat cu un caracter propriu:
idei originale; 4. ciudat, bizar:
om original. ║ m. om bizar:
e un original. ║ n.
1. manuscript primitiv:
originalul unui text; 2. se zice de o scriere literară, în opozițiune cu traducerea ei:
această traducere reproduce fidel originalul; 3. operă de artă ce nu e o imitațiune;
4. persoană căreia se face portretul, model după care se desenează.