originalitate - explicat in DEX

originalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORIGINALITÁTE, (2) originalități, s. f. 1. Însușirea de a fi original (2, 3); spec. fel particular de a fi. 2. Faptă originală (3); ciudățenie, excentricitate, extravaganță. – Din fr. originalité.

originalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
ORIGINALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi original; fel particular de a fi. 2. Atitudine originală; bizarerie, ciudățenie, extravaganță. [Cf. fr. originalité].

originalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORIGINALITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi original (2); fel particular de a fi. 2. atitudine originală; ciudățenie, extravaganță. (< fr. originalité)

originalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*originalitáte f. (d. original; fr. originalité). Caracteru de a fi original. Excentricitate, bizarerie. Purtare de om original.

originalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
originalitáte s. f., g.-d. art. originalitắții; (ciudățenii) pl. originalitắți

originalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
originalitate f. 1. caracterul lucrurilor originale; 2. bizarerie de caracter.