orier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORIÉR, orieri, s. m. (Rar) Pescar care pescuiește cu oria. [
Pr.:
-ri-er] –
Orie +
suf. -ar.orier (Dicționaru limbii românești, 1939)oriér m. (d.
orie). Pescar care pescuĭește cu oria. – Și
ho-.orier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oriér (rar)
(-ri-er) s. m.,
pl. oriéri