organotrop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANOTRÓP, -Ă, organotropi, -e, adj. (Despre substanțe, medicamente) Care prezintă o afinitate particulară pentru un anumit țesut sau organ; care se fixează în organismul unei viețuitoare și acționează asupra acestuia. – Din
fr. organotrope, germ. Organotrop.organotrop (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOTRÓP, -Ă adj. (
Despre microbi, medicamente) Care are afinitate pentru țesuturile unui organ. [< fr.
organotrope, germ.
organotrop].
organotrop (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOTRÓP, -Ă adj. (despre microbi, medicamente) cu afinitate pentru anumite țesuturi organice. (< fr.
organotrope, germ.
Organotrop)
organotrop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organotróp (-no-trop) adj. m.,
pl. organotrópi; f. organotrópă, pl. organotrópe