organopatie (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOPATÍE s.f. Boală a organelor, însoțită de leziuni. [Gen.
-iei. / < fr.
organopathie].
organopatie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOPATÍE s. f. afecțiune căreia îi corespunde o leziune organică. (< fr.
organopathie)
organopatie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organopatíe s. f.,
art. organopatía, g.-d. organopatíi, art. organopatíei