organum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGÁNUM s. n. Una dintre formele cele mai vechi ale muzicii pe mai multe voci distincte, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o temă de cânt liturgic. – Din
fr. organum.organum (Dicționar de neologisme, 1986)ORGÁNUM s.n. (
Muz.) Cea mai veche formă a muzicii polifonice, care consta dintr-un contrapunct improvizat pe o anumită temă. V.
diafonie. [< fr., lat.
organum].
organum (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGÁNUM s. n. cea mai veche formă a muzicii polifonice, constând dintr-un contrapunct improvizat pe o anumită temă. (< fr., lat.
organum)
organum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orgánum s. n.