organoterapie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGANOTERAPÍE, organoterapii, s. f. Tratament medical care constă în administrarea de extracte de organe sau de glande endocrine; opoterapie. – Din
fr. organothérapie.organoterapie (Dicționar de neologisme, 1986)ORGANOTERAPÍE s.f. (
Med.) Tratament care constă în administrarea de extracte de organe sau chiar de organe. [Gen.
-iei. / < fr.
organothérapie, cf. gr.
organon – organ,
therapeia – tratament].
organoterapie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGANOTERAPÍE s. f. opoterapie. (< fr.
organothérapie)
organoterapie (Dicționaru limbii românești, 1939)*organoterapíe f. (
organ și
terapie ca´n
opoterapie).
Med. Opoterapie.
organoterapie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)organoterapíe s. f.,
art. organoterapía, g.-d. art. organoterapíei; pl. organoterapíi, art. organoterapíile