orfic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓRFIC, -Ă, orfici, -ce, adj.,
s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. ♦
Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu.
2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din
fr. orphique.