organ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGÁN1, organe, s. n.1. Parte din corpul unei ființe vii, care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții. ♦ Gură;
p. ext. voce, glas.
2. Parte componentă a unui mecanism, a unei mașini, formată din una sau din mai multe piese, având o anumită funcție.
3. Fig. Mijloc, instrument de acțiune, de comunicare etc.;
p. ext. exponent, reprezentant; mijlocitor. ♦ (Urmat de determinări care indică felul sau apartenența) Ziar, revistă.
4. Grup de persoane care îndeplinește o funcție politică, socială, administrativă etc.; instituție politică, socială, administrativă etc. reprezentată de aceste persoane. – Din
ngr. órganon, it. organo, lat. organum, fr. organe, germ. Organ, rus. organ.organ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORGÁN2, organe, s. n. (
Înv.)
1. Harpă, liră.
2. Orgă. – Din
sl. or(ŭ)ganŭ, ngr. órganon, lat.organum, it. organo.organ (Dicționar de neologisme, 1986)ORGÁN s.n. 1. Parte a corpului, a unui organism care îndeplinește una sau mai multe funcții vitale sau utile vieții.
2. Piesă componentă a unei mașini sau a unui mecanism.
3. (
Fig.) Instrument, mijloc de acțiune, de comunicare; (
p. ext.) publicație, ziar.
4. Grup de persoane numite sau alese în conducerea unei organizații politice sau administrative. [Cf. lat.
organum, fr.
organe, germ.
Organ, rus.
organ].
organ (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGÁN1 s. n. 1. parte a unui organism animal sau vegetal care îndeplinește funcții vitale sau utile vieții. 2. piesă componentă a unei mașini, a unui mecanism. 3. (fig.) mijloc de acțiune, de comunicare etc.; (p. ext.) publicație, ziar. 4. grup de persoane numite, ori alese în conducerea unei organizații politice sau administrative. ♦ ~ de stat = formă de organizare legală cu anumite puteri în exercitarea funcțiilor statului; ~ reprezentativ = organ de stat ales prin vot. (< lat.
organum, gr.
organon, fr.
organe, germ.
Organ, rus.
organ)
organ (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORGAN2(O)- elem. „organ, organism”. (< fr.
organ/o/-, cf.
lat. organum, gr.
organon)
organ (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)orgán (orgáne), s. n. –
1. Mădular, parte a corpului. –
2. Orgă. –
3. Harfă, lăută. –
Mr. organ. Mgr. ὄργανός, parțial prin intermediul
sl. oruganu (Murnu 40).
Sec. XVI,
înv. cu ultimul sens, în cel de al doilea substituit în general de
orgă, s. f., din
fr. orgue. –
Der. organic, adj., din
fr. organique; organism, s. n., din
fr. organisme; organist, s. m., din
fr. organiste; organiza (
var. înv. organisi),
vb. din
fr. organiser și anterior din
ngr. ỏργανίζω (Gáldi 216);
organizator (
var. înv. organisitor),
adj.;
organizați(un)e, s. f., din
fr. organisation; neorganizat, adj. (dezorganizat, fără organizare);
dezorganiza, vb., din
fr. désorganiser; reorganiza, vb. (a organiza din nou), din
fr. reorganiser; anorganic (
var. neorganic),
adj., din
fr. anorganique.organ (Dicționar de argou al limbii române, 2007)organ, organe s. n. (intl.) polițist.
organ (Dicționaru limbii românești, 1939)*orgán n., pl.
e (fr.
organe, d. lat.
órganum, vgr.
órganon, instrument. V.
orgă).
Vechĭ. Biblia (vsl.
organŭ). Harpă.
Azĭ. Parte a corpuluĭ destinată a împlini o funcțiune:
urechea e organu auzuluĭ. Voce:
acest cîntăreț are un organ puternic. Orgă. La mașinĭ, aparat elementar care servește la transmiterea saŭ conducerea mișcăriĭ.
Fig. Persoană pin [!] care se împlinește voința altuĭa:
judecătoru e organu legiĭ. Mijloc de manifestare saŭ de acțiune:
acest ziar e organu guvernuluĭ. V.
astrolab.organ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orgán s. n.,
pl. orgáneorgan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)organ n.
1. partea corpului destinată a împlini anumite funcțiuni:
ochiul e organul vederii; 2. voce:
acest cântăreț are un organ frumos; 3. orgă:
organele ’s fărâmate și maestrul e nebun EM.;
4. diterite părți ale unei mașini:
organele unei locomotive; 5. persoană prin mijlocul căreia se declară voința ori se face ceva:
judecătorul e organul legii; 6. mijloc de manifestare sau de acțiune:
acest jurnal e organul guvernului.