orfevru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORFÉVRU, orfevri, s. m. (
Livr.) Meșter care lucrează orfevrărie; aurar. – Din
fr. orfèvre.orfevru (Dicționar de neologisme, 1986)ORFÉVRU s.m. (
Franțuzism) Meșter care lucrează obiecte de aur sau de alte metale prețioase; aurar. [< fr.
orfèvre].
orfevru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORFÉVRU s. m. 1. meșter în lucrări de orfevrărie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr.
orfèvre)