orezărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OREZĂRÍE, orezării, s. f. Teren nivelat, cu amenajări speciale pentru irigație, pe care se cultivă orez; loc cultivat cu orez. ♦ Cultură de orez. –
Orez +
suf. -ărie.orezărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orezăríe s. f.,
art. orezăría, g.-d. art. orezăríei; pl. orezăríi, art. orezăríile