orez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÉZ s. m. Plantă alimentară din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze liniare alungite și cu spice mici, cultivată în terenuri umede pentru fructele ei cu semințe foarte hrănitoare, bogate în amidon
(Oryza sativa). ♦ Semințele acestei plante. – Din
bg. oriz.orez (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oréz s. m. – Plantă graminacee (Oryza sativa). –
Var. (Banat)
oriz, (
Trans.)
urez. Mr. uriz. Ngr. ỏρύζι, parțial prin intermediul
sl. orizu (Tiktin,
cf. Vasmer,
Gr., 106),
cf. alb. oris, bg. șb.,
cr. oriz (Conev 86). Sunetul
e este surprinzător după Tiktin, poate s-a simțit
-ez ca
suf.,
cf. chinez, francez.orez (Dicționaru limbii românești, 1939)oréz m. ca plantă și n. ca materie (ngr.
oryzi și
rýzi, vgr.
óryza, lat.
orýza, it.
ríso, fr.
riz, sp. pg.
arroz, mgerm.
rîs, ngerm.
reis, pol.
ryz, rus.
ris, bg. sîrb.
oríz, vsl.
o rizŭ, alb.
oris, urez, ung.
ris, turc.
ruzz, urzz, toate d. ar.
ar-roz, arus). O plantă graminee cultivată în terenurile umede din țările calde. Grăunțele acesteĭ plante. – Orezu e originar de pe marginea lacurilor din orientu Asiiĭ. El se cultiva încă de la anu 2800 în ainte [!] de Hristos. Cultura luĭ reușește și în America de Nord, Africa, Italia, Banat, și ar reuși și pe la lacurile Dunăriĭ în România dacă s´ar cultiva. El e baza nutrimentuluĭ Chinejilor și Japonejilor, ca grîu la cele-lalte popoare. Grăunțele luĭ curățate de coajă, albe saŭ gălbuĭ și sticloase, îs foarte întrebuințate și la noĭ la o mulțime de felurĭ de mîncare, maĭ ales la pilaf. (În ainte de orez, la noĭ se consuma maĭ mult meĭ). Făina de orez se întrebuințează în medicină la cataplazme [!] emoliente saŭ uscată ca absorbant în diferite boale [!] de pele [!], precum și în toaletă supt [!] numele de
pudră de orez, care e absolut inofensivă.
orez (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ORÉZ (‹
bg.)
s. m. Plantă alimentară anuală din familia poaceelor, cu tulpina înaltă de 80-120 cm, cu inflorescența în panicule și cu fructele cariopse, de formă elipsoidală, comprimate lateral (
Oryza sativa). La maturitate, fructele (semințele) rămân îmbrăcate în palee, fiind necesară decorticarea pentru a putea fi consumate.
O. este un aliment bogat în amidon (75%), cu o mare valoare calorică; proteinele, deși în cantitate mică (6-8%), au o valoare nutritivă ridicată, fiind ușor digerabile. Pentru a crește,
o. are nevoie de temperaturi ridicate în perioada de vegetație și de umiditate abundentă. Cultura
o. este foarte veche, ea fiind menționată în vechile scrieri dravidiene și sanscrite. Din suprafața cultivată cu
o., 95% se află în Asia (China, India, Japonia, Pakistan, Indonezia), cultura lui fiind răspândită aici din cele mai vechi timpuri. Cel mai mare producător mondial este China (189,8
mil. t, 2000). În Europa, a fost introdus în
sec. 8, mai întâi în Spania și Italia. În România, prima orezărie a fost înființată, în 1786, pe malul râului Bârzava, la Topolia (azi
com. Banloc). În simbolistica chineză,
o., hrana vieții și a nemuririi, este de origine divină, desemnând puritate primordială, bogăție și belșug. ♦ Semințele acestei plante.
orez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oréz1 (plantă)
s. m.orez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oréz2 (aliment)
s. n., (sorturi)
pl. orézuriorez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orez n.
1. plantă cereală, originară din India, cultivată în solul umed al țărilor calde
(Oryza sativa): orezul este pentru popoarele aziatice, ceeace grâul e pentru popoarele europene;
2. grăunte făinos al acestei plante. [Lat. ORYZA].
orez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Orez n. V.
Horez.