orezar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OREZÁR, orezari, s. m. Persoană care cultivă orez. –
Orez +
suf. -ar.orezar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orezár (rar)
s. m.,
pl. orezári