orelist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORELÍST, -Ă, oreliști, -ste, adj. Otorinolaringolog. – Din
o[to]
r[ino]
l[aringologie] +
suf. -ist.orelist (Dicționar de neologisme, 1986)ORELÍST, -Ă s.m. și f. Otorinolaringologie. [<
o(to) r(ino) l(aringolog) +
-ist].
orelist (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORELÍST, -Ă s. m. f. otorinolaringolog (< o/to/ r/ino/ l/aringolog/ + -ist)
orelist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orelíst adj. m.,
s. m.,
pl. orelíști; adj. f.,
s. f. orelístă, pl. orelíste