oră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓRĂ, ore, s. f. 1. Unitate de măsură a timpului, egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi, cuprinzând 60 de minute sau 3600 de secunde; ceas. ◊
Loc. adv. Pe oră = cât ține un ceas, în decurs de un ceas; la fiecare ceas.
Cu ora = (angajat și plătit) după un tarif orar.
Din oră în oră = la intervale regulate de un ceas.
Oră de oră = mereu, întruna. ♦ Moment indicat de fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi;
p. ext. fiecare dintre cifrele înscrise pe cadranul unui ceasornic, care marchează aceste momente. ◊
Loc. adj. De ultimă oră = foarte actual, nou de tot. ♦ Distanță, spațiu care poate fi parcurs în timp de un ceas. ♦ Durată de timp nedeterminată; timp, epocă; moment. ◊
Expr. La ora actuală = în momentul de față, în prezent.
2. Timp fixat de mai înainte pentru realizarea unei acțiuni, timp dinainte hotărât când cineva poate fi primit undeva.
3. Lecție, curs. ◊
Expr. A lua (sau
a da) ore de... = a lua (sau a da) lecții particulare de..., a lua (sau a da) meditații. [
Var.:
oáră s. f.] – Din
lat. hora, it. ora.