ordonată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORDONÁTĂ, ordonate, s. f. (
Mat.) A doua coordonată a unui punct în sistemul rectangular de coordonate din plan sau din spațiu. ♦ Înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. – Din
fr. ordonnée.ordonată (Dicționar de neologisme, 1986)ORDONÁTĂ s.f. Una dintre cele două coordonate (cea verticală) care servesc pentru a determina poziția unui punct. ♦
Ordonată balistică = înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. [Cf. fr.
ordonnée].
ordonată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ordonátă (
mat.)
s. f.,
g.-d. art. ordonátei; pl. ordonáte