ordonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORDONÁT, -Ă ordonați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Căruia îi place ordinea, care păstrează ordinea, dichisit;
p. ext. disciplinat, echilibrat.
2. (Despre obiecte) (Pus) în ordine, rânduit după anumite criterii, aranjat. –
V. ordona. Cf. fr. ordonné.ordonat (Dicționar de neologisme, 1986)ORDONÁT, -Ă adj. Dispus, așezat în ordine. ♦ Bine îngrijit, pus la punct. [<
ordona].
ordonat (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORDONÁT, -Ă I.
adj. dispus, așezat în ordine. ◊ bine îngrijit, pus la punct. ♦ (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente. II. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular. ◊ înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire. (după fr.
ordoné)
ordonat (Dicționaru limbii românești, 1939)*ordonát, -ă adj. (fr.
ordonné). Dichist, echilibru, rînduit, ĭubitor de ordine:
elev ordonat. S. f.
Geom. Linie dreaptă trasă dintr´un punct al uneĭ curbe perpendiculare pe axa eĭ. Adv. În mod ordonat:
a trăi ordonat. V.
dezordonat.