ordonare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORDONÁRE, ordonări, s. f. Acțiunea de
a ordona și rezultatul ei. ◊
Raport de ordonare = cuprindere a unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. –
V. ordona.ordonare (Dicționar de neologisme, 1986)ORDONÁRE s.f. Acțiunea de a ordona și rezultatul ei. ♦ (
Log.)
Raport de ordonare = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. [<
ordona].
ordonare (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORDONÁRE s. f. acțiunea de a ordona. ♦ (log.) raport de ~ = cuprinderea unei noțiuni în sfera unei alte noțiuni mai generale. (< ordona)
ordonare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ordonáre s. f.,
g.-d. art. ordonắrii; pl. ordonắri