ordinariat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORDINARIÁT, ordinariate, s. n. (
Înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. – Din
lat. ordinariatus, fr. ordinariat.ordinariat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ordinariát (-ri-at) (
înv.)
s. n.,
pl. ordinariáte