ordine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓRDINE, ordini, s. f. 1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială. ◊
Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă.
Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare. ◊
Loc. adj. și adv. La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important.
2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială;
p. ext. conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă. ◊
Loc. adv. În ordine = așa cum se cuvine; în regulă. ◊
Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta.
3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii. ◊
Expr. (
Înv.)
De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul.
4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim;
spec. stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite. ◊
Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora. – Din
lat. ordo, -inis, it. ordine.ordine (Dicționar de neologisme, 1986)ÓRDINE s.f. 1. Dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, făcut după anumite reguli etc.; organizare, înșiruire. ◊
Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință.
2. Rânduială, regulă, disciplină.
3. Orânduire, regim, organizare (socială, economică etc.). [Gen.
-nii, var.
ordin s.n. / cf. lat.
ordo, it.
ordine].
ordine (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÓRDINE s. f. 1. dispoziție, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizație, înșiruire. ♦ ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează să fie discutate într-o ședință. 2. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii. ◊ rânduială, regulă, disciplină. 3. orânduire, organizare; regim. 4. (mat.) relație de ~ = relație tranzitivă între elementele unei mulțimi. (< lat.
ordo, -inis, it.
ordine)
ordine (Dicționaru limbii românești, 1939)*órdine f. (fr.
ordre și lat.
ordo, órdinis. V.
ordin). Rînduĭală, așezare după rînd și cuviință:
ordine cronologică, numerică, alfabetică. Rînduĭală, așezare saŭ funcționare utilă și armonică:
a lăsa, a pune hîrtiile în ordine, trupele se desfășuraŭ în ordine. Dispozițiune, formațiune:
ordinea de luptă a uneĭ trupe. Liniște care decurge din supunerea la legĭ, regulamente lu uzurĭ:
a turbura ordinea socială. Regularitate, exactitate, economie:
a trăi cu ordine. Ordinea zileĭ, șiru lucrurilor, lucrurile care vin la rînd într´o ședință.
A fi la ordinea zileĭ, a fi la rînd p. a fi pus în discusiune [!]:
votarea bugetuluĭ era la ordinea zileĭ. Fig. A fi în gura lumiĭ:
isprăvile luĭ eraŭ continuŭ la ordinea zileĭ. A trece la ordinea zileĭ, a depărta o chestiune și a trece la altele într´o ședință.
A chema pe cineva la ordine, a-ĭ face observațiune că, pin [!] purtarea sa, s´a depărtat de regulament, vorbind de un pretident care face observațiune unuĭ membru al uneĭ adunărĭ. V.
așezătură.ordine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)órdine s. f.,
g.-d. art. órdinii; pl. órdiniordine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ordine f.
1. dispozițiunea lucrurilor după rangul sau locul cuvenit:
a așeza cărțile după ordinea materiilor; 2. funcționarea regulată a unui Stat, a unei administrațiuni:
a menține ordinea; 3. lege, regulă stabilită de natură, de autoritate:
ordinea socială; 4. rang ce ocupă între ele spiritele, talentele:
orator de prima ordine; 5. dispozițiunea unei trupe:
ordine de bătaie; 6. regularitate, exactitate, economie:
a trăi cu ordine; ordinea zilei, lucrarea cu care o adunare trebue să se ocupe în ședința prezentă:
a trece la ordinea zilei, a depărta o propunere spre a relua cursul lucrărilor;
chemare la ordine, blamul ce președintele unei adunări inflige unui membru, care se depărtează dela regulament.