ordinal - explicat in DEX

ordinal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORDINÁL, ordinale, adj. (În sintagma) Numeral ordinal = numeral care indică, într-o serie, locul, ordinea numerică. – Din fr. ordinal.

ordinal (Dicționar de neologisme, 1986)
ORDINÁL, -Ă adj. Care indică ordinea, rangul. ♦ Numeral ordinal = numeral care arată ordinea, locul într-o serie. [Cf. fr. ordinal, lat. ordinalis].

ordinal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ORDINÁL I. adj. numeral ~ = numeral care indică într-o serie locul, ordinea numerică. II. s. n. (mot.) număr care arată pentru un anumit obiect al câtelea este el într-un șir de obiecte. (< fr. ordinal)

ordinal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ordinál, -ă adj. (lat. ordinalis). Relativ la ordine, la șir, la rînd: întîĭu, al doilea îs numerale ordinale.

ordinal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!ordinál (numeral ~) adj. m.; pl. f. ordinále

ordinal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ordinal a. privitor la ordinea în care sunt rânduite lucrurile: întâiul, al doilea sunt numerale ordinale.