ordin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÓRDIN, ordine, s. n. 1. Dispoziție obligatorie, scrisă sau orală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială pentru a fi executată întocmai; poruncă. ◊
Expr. La ordinele cuiva = la dispoziția cuiva.
Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva, sub conducerea cuiva.
La ordin! = vă stau la dispoziție. ♦ (
Concr.) Act care conține o dispoziție cu caracter obligatoriu. ◊
Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unități militare se adresează întregii unități în anumite ocazii.
Ordin de chemare = dispoziție scrisă a unei autorități militare, prin care o persoană din cadrele de rezervă ale armatei este chemată la unitate.
Ordin de serviciu = act prin care cineva primește o însărcinare oficială; delegație.
Ordin de plată = dispoziție dată de către o bancă pentru a plăti o sumă de bani unei persoane fizice sau juridice.
2. Decorație superioară medaliei.
3. Categorie sistematică în zoologie și în botanică, superioară familiei și inferioară clasei.
4. Sistem arhitectonic ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, pentru a forma un ansamblu armonios și regulat.
5. Comunitate monahală întâlnită în diverse religii, care susține o propagandă activă în favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acțiuni războinice.
6. Rang, categorie (după importanță). ◊
Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)...
De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (
Înv.) Ordine, categorie, domeniu. ♦ Regulă, ordine. – Din
lat. ordo, -inis, fr. ordre.ordin (Dicționar de neologisme, 1986)ÓRDIN s.n. 1. Poruncă; comandă.
2. Comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli; cin, tagmă. ♦ Comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ♦ Societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare.
3. Decorație; distincție conferită de stat.
4. Dispoziție de plată (a unei sume etc.).
5. (
Biol.) Grup intermediar între clasă și familie.
6. Sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli, încât să alcătuiască un tot armonios.
7. Rang, categorie. V.
ordine. ◊
De prim ordin = de prim rang, excelent.
8. De ordin = de natură..., cu caracter... [< lat.
ordo, cf. it.
ordine].
ordin (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÓRDIN s. n. 1. dispoziție obligatorie, dată de o autoritate sau persoană oficială; poruncă; comandă. 2. comunitate catolică de călugări care se supuneau anumitor reguli de organizare și de activitate; cin, tagmă. ◊ comunitate de cavaleri călugări din evul mediu. ◊ societate, asociație în care cineva era primit în semn de onoare. 3. decorație superioară medaliei. 4. dispoziție de plată (a unei sume). 5. (biol.) grup între clasă și familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al rădăcinii unei ecuații algebrice) = număr natural care arată de câte ori apare o rădăcină (soluție) într-o ecuație algebrică. 7. sistem de arhitectură ale cărui elemente sunt dispuse și proporționate după anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai bună calitate, excelent. (< lat.
ordo, -inis, fr.
ordre)
ordin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)órdin (órdine), s. n. – Poruncă, comandament.
It. ordine. E dubletul lui
ordine, s. f. (rînduială), din
lat. ordinem (
sec. XIX). –
Der. (din
fr.)
ordinal, adj.;
ordinar, adj. (curent, vulgar);
ordinanță, s. f., din
pol. ordynans (Tiktin),
sec. XVIII,
înv.;
ordona, vb.;
ordonanță, s. f., din
germ. Ordonnanz, cf. rus. orodonanc; ordonator, s. m.;
ordonanța, vb. (a da, a emite un act);
coordona, vb.;
dezordine, s. f.;
dezordona, vb.;
subordina (
var. subordona)
vb., din
fr. subordonner.ordin (Dicționaru limbii românești, 1939)*ordin n., pl.
e (d. fr.
ordre m., dar acomodat [ca și
ordine] după lat.
ordo, órdinis [m.], rînd, șir; it.
órdine [m.]). Poruncă, comandament al unuĭ superior:
regimentu primi ordin să înainteze, colonelu dădu ordin de plecare. Clasă socială, treaptă socială:
ordinu patricienilor, oplebeilor (V.
teapă). Tagmă, societate călugărească saŭ militară:
ordinu franciscanilor, ordinu templierilor (V.
orta). Sacrarea preuților [!] la catolicĭ. Companie de onoare instituită p. a recompensa meritele pintr´o [!] decorațiune:
ordinu Legiuniĭ de onoare (în Francia),
al Steleĭ Româniiĭ. Subdiviziune a claseĭ în științele naturale:
ordinu se împarte în familiĭ. Stilu, forma coloanelor și intabulamentelor în arhitectură:
ordinu doric, ionic, corintian, toscan și compus. Șir, rînd:
acelașĭ ordin de ideĭ (nu
aceĭașĭ ordine). Rang, treaptă, grad, mîna:
orator de primu ordin (nu
prima ordine). Andosamentu uneĭ polițe. Natură, fel, caracter:
chestiune de ordin politic. Cuvînt de ordin (nu
de ordine), cuvînt pin [!] care se recunosc între eĭ partizaniĭ uneĭ societățĭ (lozincă, parolă) saŭ deviză.
Ordin de zi, ordin general, proclamațiune adresată de un comandant unor trupe relativ la serviciu interior, la regule [!] de poliție, legĭ, decrete, deciziunĭ, laude, mustrărĭ ș. a.
Bilet la ordin. V.
bilet.ordin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)órdin s. n.,
pl. órdineordin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ordin n.
1. poruncă către un inferior:
a da ordine; ordin de zi, proclamațiune făcută trupelor de o căpetenie;
2. clasă socială:
ordinul patricienilor, plebeilor; 3. societate religioasă ai cării membri trăiesc după anumite regule:
ordinul șfântului Benedict; 4. hirotonirea preoților (la Catolici):
ordine ecleziastice; 5. semn distinctiv al unui ordin de cavalerie:
ordinul Steaua României, Coroana României; 6. Zool. diviziunea claselor, reunirea de familii;
7. dispozițiune particulară a capitelelor și intabulamentelor cari disting diferitele moduri arhitectonice:
ordinul doric, ionic, corintian, toscan și
compozit. În cursul răsboiului austro-român (Dec. 1916) s’au creat ordinele:
Mihai Viteazul, pentru fapte excepționale de răsboiu, făcute de militari cari s´au distins în fața inamicului (are trei clase):
Steaua României și
Coroana României, cu spade încrucișate prin ramurile crucii, oferite pentru fapte meritorii militare; iar în Martie 1917 s´a înființat ordinul
Crucea Regina Maria, acordată celor ce s’au distins în chestiunile sanitare. V.
medalie.