orcic - explicat in DEX

orcic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ORCÍC, orcicuri, s. n. Fiecare dintre cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., de capetele cărora se agață ștreangurile hamului. – Din ucr. orčyk. Cf. pol. orczyk.

orcic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
orcíc (orcícuri), s. n. – Fiecare din cele două bucăți de lemn prinse de crucea căruței unde se agață hamul. – Var. orșic, urcic. Germ. Ortscheit, prin intermediul pol. orczyk (Cihac, II, 230). În Mold. – Der. orcicar, s. n. (lațul ștreangului de la ham care se prinde de orcic).

orcic (Dicționaru limbii românești, 1939)
orcíc și urcíc n., pl. urĭ și e (rut. órčik, pol. orczyk, ortczyk, d. germ. ortscheit). Mold. R. S. Crucĭoĭ, pĭesa de care se leagă șleaurile la trăsura cu doĭ caĭ (fr. palonnier).

orcic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
orcíc s. n., pl. orcícuri

orcic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
orcic n. Mold. răscrucea trăsurii de care sunt prinse șleaurile hamului. [Pol. ORCZYK (din nemț. Ortscheit)].