orchestrionet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCHESTRIONÉT, orchestrionete, s. n. Instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. [
Pr.:
-tri-o-] –
Orchestrion +
suf. -et.orchestrionet (Dicționar de neologisme, 1986)ORCHESTRIONÉT s.n. Instrument muzical cu manivelă, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. [Pron.
-tri-o-. / <
orchestrion +
-et].
orchestrionet (Marele dicționar de neologisme, 2000)ORCHESTRIONÉT s. n. instrument muzical cu manivelă, mai mic decât orchestrionul, care execută muzică înregistrată pe benzi de carton perforate. (< orchestrion + -et)
orchestrionet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orchestrionét (-tri-o-) s. n.,
pl. orchestionéte