orcicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORCICÁR, orcicare, s. n. Ochiul sau lațul ștreangului de la ham, care se prinde de orcic. –
Orcic +
suf. -ar.orcicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)orcicár s. n.,
pl. orcicáreorcicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orcicar n. lațul sau ochiul ștreangului (la hamul calului).