orațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORAȚIÚNE s. f. v. orație.orațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*orațiúne f. (lat.
orátio, -ónis). Discurs, cuvîntare:
orațiune funebră. – Și
-áție.orațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)orațiune f.
1. discurs solemn:
orațiune funebră; 2. orațiune dominicală, rugăciunea numită Tatăl-nostru.