orânduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și
f. (
Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator, [
Pr.:
-du-i-] –
Orândui +
suf. -tor.orânduitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!orânduitór (
înv.)
(-du-i-) s. m.,
pl. orânduitóri