opunere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OPÚNERE, opuneri, s. f. Acțiunea de
a (se) opune și rezultatul ei; punere față în față; împotrivire, stăvilire, zădărnicire;
p. ext. opoziție. –
V. opune.opunere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)opúnere s. f.,
g.-d. art. opúnerii; pl. opúneri